Hei, stai să-ți povestesc ceva…
Te-ai gândit vreodată ce ai face dacă, în mijlocul unei zile obișnuite, cineva din apropierea ta ar avea nevoie urgentă de ajutor?
Eu unul, n-am prea dat importanță la treaba asta mult timp. Adică, la ce să mă gândesc?
La cum să salvez oameni, când mă gândesc mai des la ce o să mănânc la cină? Dar uite cum viața îți face o surpriză și îți arată că nu ești pregătit pentru orice.
Era o zi frumoasă, weekend, perfect pentru un grătar cu prietenii.
Totul mergea ca pe roate – soare, muzică bună, carne sfârâind pe grătar, prieteni care se relaxau și povesteau vrute și nevrute.
Apoi, din senin, unul dintre noi, Vali, a căzut brusc din picioare. Și nu, nu din cauza vreunui banc prost (deși aș fi preferat asta). Pur și simplu, s-a prăbușit.
Și atunci, ai fi crezut că toată lumea știe ce să facă, că suntem cu toții adulți responsabili, dar, de fapt, a fost exact opusul. Panică generală. Unii țipau, alții fugeau după apă, alții pur și simplu înghețaseră.
Nici nu apucaserăm să ne dăm seama ce s-a întâmplat, că deja intrase spaima în noi. Norocul meu? Tocmai terminasem un curs de prim ajutor cu câteva săptămâni înainte și, cumva, mi-am amintit ce trebuia să fac.
M-am apropiat repede de Vali și primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific dacă respiră. Slavă cerului, respira, dar era complet inconștient.
Așa că am început să aplic ce am învățat. I-am pus capul pe o parte – o manevră simplă, numită poziția laterală de siguranță – și m-am asigurat că nu e în pericol de sufocare.
Între timp, cineva sunase deja la 112.
Știi cum e în filme, totul pare că se mișcă repede, dar în realitate, secundele par ore. Eram toți tensionați, dar tot ce conta era că Vali era stabil. Ambulanța a venit rapid și, după ce i-au verificat glicemia, am aflat că pur și simplu avusese o scădere bruscă. O chestie simplă, care, fără intervenția rapidă, putea să devină foarte gravă.
Acum, stai să te gândești un pic. Câți dintre noi chiar ne gândim la ce trebuie să facem într-o astfel de situație? Câți dintre noi am învățat măcar să verificăm dacă cineva respiră corect sau cum să aplicăm compresii toracice? Ei bine, problema e că majoritatea nu o facem. Și ăsta e adevărul dur: nimeni nu se așteaptă să fie erou într-o zi obișnuită.
Primul ajutor nu e doar pentru medici sau salvatori. Oricine poate învăța să reacționeze rapid și corect. Ce m-a surprins cel mai tare după acea zi la grătar a fost cât de mult îți poate schimba perspectiva un simplu curs de prim ajutor. Crezi că știi ce să faci, până când chiar trebuie să faci ceva. Și, crede-mă, nu vrei să te afli în postura în care te uiți neputincios la cineva drag pentru că nu știi cum să reacționezi.
Știi ce e interesant?
Primul ajutor nu înseamnă doar RCP sau manevre complicate. Uneori, e vorba de chestii simple, dar vitale: cum să oprești o sângerare, cum să tratezi o arsură sau cum să gestionezi un atac de panică. Chestii pe care le poți învăța în câteva ore și care pot salva o viață. Serios. Ce te-ar opri să te apuci să înveți așa ceva?
Hai să îți dau niște exemple.
Știi că majoritatea oamenilor care se îneacă cu mâncare (îți aduci aminte de momentele în care molfăi cârnați la grătar, nu?) nu au nici măcar pe cineva care știe să facă manevra Heimlich lângă ei? Sau că, atunci când cineva se arde grav, instinctul nostru natural e să punem gheață pe rană, deși asta poate face mai mult rău decât bine? Serios, dacă aplici gheață direct pe o arsură, poți provoca daune suplimentare pielii. Dar dacă știi cum să gestionezi corect situația – să răcești rana cu apă curată, să o acoperi cu un pansament steril – ai șanse mari să previi complicații majore.
Cât de tare ar fi să fii tu cel care știe ce să facă într-o urgență? Nu pentru că te crezi Superman, ci pentru că ai investit câteva ore din viața ta să înveți cum să faci diferența.
Și acum, o mică lecție de realitate: în România, mai puțin de 5% din populație știe să aplice manevre de resuscitare. Da, exact. La o petrecere sau un eveniment, șansele să fii singurul care știe ce să facă sunt destul de mari. Iar dacă nu tu, atunci cine? Și dacă nu ai fost niciodată în fața unei situații de urgență, fii sigur că va veni și ziua aia. E inevitabil. Și nu, nu trebuie să fie ceva tragic ca să ai nevoie de abilitățile astea. De multe ori, e vorba de incidente mici care pot deveni mari dacă nu sunt tratate corect.
Așa că, dacă e ceva ce pot să-ți spun cu toată sinceritatea, e asta: Primul Ajutor nu e un moft, e o necesitate. Da, poate că nu o să te găsești în fiecare zi în situații dramatice, dar când o vei face, vei fi recunoscător că știi ce să faci. Și crede-mă, după ce salvezi un prieten, nimeni nu o să mai râdă de tine că ai făcut un curs „plictisitor” de prim ajutor.
În plus, o să fii vedeta grupului. Cine nu vrea să fie eroul care știe să calmeze panica și să salveze ziua? E mult mai bine decât să fii cel care dă fuga după apă, crede-mă.
Așa că hai, fă-ți timp pentru un curs de Prim Ajutor. Cine știe, poate chiar va fi cel mai important lucru pe care îl înveți vreodată. Și nu uita: a ști ce să faci nu e doar o responsabilitate, ci și un fel de
